Iubirea ta, plângând mereu
a răscolit iar trupul meu!
O lacrimă, căzând, îţi moare
o simt din nou,
o ştiu şi eu.
Vai,
iar sufletul mă doare.
Iar te-ai lăsat cu chip prea rece
umbră săpată-n gândul mut.
Mă uit la noi
secunda trece.
Să nu m-alungi!
Să nu mă uiţi!