În grădina noastră verde
Cu pisici și cu căței
unde mai odinioară
se jucau doi baieței
a rămas doar iarba’naltă
și copacii triști și goi
așteptând să se întorcă
baiețeii amândoi.
Iar cațelul este trist
și în pragul casei zace
căci acum n-are cu cine
sărăcuțu să se joace.
Poate vine iarăși vara
poate toamna de-ar veni
să se umple iarăși curtea
de glas dulce de copii.
Astazi prieteni vin la noi
gârboviți și câte doi
povestim și spunem glume
răsfoind mai vechi albume.
Și, când vantul, ca o geană
mai deschide câte-o poartă
tresărim cumva cu toții
și oftăm parcă deodată.
Așteptăm și noi bătrânii
și pisicile și câinii
ca din lumea depărtată
vreun copil să ni se-ntoarcă