De ce îmi ești atât de floare?

Mă-nvăluiești cu-al tău parfum,

petala-ți plină de culoare

mi-abate pasul de pe drum.

.

Și cum când vezi a mea lumină

tu te deschizi, m-ademenești

de parcă ziua-i mai senină

și tu mai înflorită ești.

.

De ce îmi ești atât de floare?

Mă amețești și mă cufunzi

în blânda, calda-ți desfătare

de mângâieri și ochi rotunzi.

.

Și cum când simți a mea venire

tremuri ușor, fără să știi,

cu șoapta plină de iubire:

-Tu nu pleca, tu mai rămâi!

.

De ce atât de floare-mi ești

și singură te pierzi în toamnă,

trăiește-mi două-trei povești

pe drumul ce mă înspre iarnă.