De ce îmi ești atât de floare?
Mă-nvăluiești cu-al tău parfum,
petala-ți plină de culoare
mi-abate pasul de pe drum.
.
Și cum când vezi a mea lumină
tu te deschizi, m-ademenești
de parcă ziua-i mai senină
și tu mai înflorită ești.
.
De ce îmi ești atât de floare?
Mă amețești și mă cufunzi
în blânda, calda-ți desfătare
de mângâieri și ochi rotunzi.
.
Și cum când simți a mea venire
tremuri ușor, fără să știi,
cu șoapta plină de iubire:
-Tu nu pleca, tu mai rămâi!
.
De ce atât de floare-mi ești
și singură te pierzi în toamnă,
trăiește-mi două-trei povești
pe drumul ce mă înspre iarnă.