Back to Top

Other worlds

Tag Archives: poetry

Sunt…

Sunt curcubeul ce răsare
peste ploaia ce te-a stins,
sunt ultima rază de soare
peste sufletul tău nins.
Sunt mâna ce îți stă în mână
cand doar gândul îți mai bate
doar pulsând ca o fărâmă
din trecut spre a ta noapte.
Sunt gândul tău din gând, pereche,
răsfirat prin amintiri, trecut pictat,
sunt dulce șoaptă în ureche
ce-ți spune: pleci… eu am plecat.
Sunt aripa-ți ce se mai zbate
în ultim zbor spre infinit
ducând plutirea ta, aparte,
spre lin și caldul nesfârșit.
Sunt tot ce visul sfărâmat
ți-l întregește la final,
sunt cel ce-am fost și am plecat
în veșnicul tau hibernal.

Posted in Versuri | Tagged , , | Leave a reply

Pe cărarea sufletului tău

Încă mai risipesc umbre ostenite
pe cărarea sufletului tău
și mai prind stele magice
pe copacul sculptat în pietre
la fiecare orizont.
Nu de alta,
dar de mă rătăcesc
să mai găsesc dumu-napoi.
Mai vărs și stropi de fluturi
pe roua ofilită din florile-ți din păr
și chem ecou din dorul
cu miros de măr.
Ți-am redecorat apusul și răsăritul
și diminețile și ploile din cer,
dar cu toate acestea
încă mai rătăcesc străin stingher
pe cărarea sufletului tău.

Citește-mă

Citește-mă, sunt a ta carte,
povestea ce ti se cuvine,
sunt gândul care-ți curge-n minte
și sângele ce-ți curge n vine.
Adulmeca-mă, sunt prada ta,
sunt anumalul tau cel hăituit,
atunci când pușca se va descărca
să cad lânga piciorul tău, ranit.
Mângâie-mă, sunt a ta blană
la căpătâiul patului tău tare,
ca atunci, cand va fi rece iarnă
căldură să-ți țin  la picioare.
Sărută-mă, sunt ale tale buze
cărnoase, calde și curbate,
ce tot secătuiesc priviri obtuze
de nesfârșitele păcate.
Iubește-ma, eu sunt al tău destin,
precum o nesfârșită-nfiorare
ce-ți face viața pe deplin
ca ziua verii, caldă și cu soare.
Trăiește-mă și mă respiră
sunt textul viu din a ta carte,
cititul tău azi mă inspiră
în visul ce-l duc mai departe.


Posted in Versuri | Tagged , | Leave a reply

Femeia aceasta

Femeia aceasta mă iubește,
o simt cum tremură și cum mă cere,
mă vede și deodată se topește
mă vrea aproape, în a ei plăcere.

Femeia aceasta întruna  mă visează,
văd cum lucește privirea între gene, 
iar fruntea ei se-nseninează 
când trec prin văzul ei alene.

Femeia aceasta mă vrea al ei să fiu
dar nu își regăseste cuvântarea
prin care să-mi șoptească gândul viu
și-n mine să-și găsească desfătarea.

Posted in Versuri | Tagged , , , | Leave a reply

Noi doi

Alternând extaze
cu tăcute gânduri
dialog în fraze
cu-ntrerupte rânduri.

Uși deschise-n noapte
ferestre spre lumină
ploi repezi de vară
într-o zi senină.

Cânt de păsări negre
răstignind apusuri
întoarceri plecate
către alte dusuri.

Siluete-n umbră
dansându-și fioruri
în lumina sumbră
pași pierduți prin doruri.

Fluturi pe petale
sorbiri din nectaruri
zbor curgând agale
căderi printre lanuri.

Buze încleștate
săruturi fierbinți
inimi ferecate
în trup de antisfinți.

Mâini mângâietoare
reci ca dimineața
căldură de vară
difuză ca ceața.

Doi ca unul singur
singuri ca și doi
flori crestate-n mugur
muguri pe-un altoi.

Posted in Versuri | Tagged , , | Leave a reply