Femeia aceasta mă iubește,
o simt cum tremură și cum mă cere,
mă vede și deodată se topește
mă vrea aproape, în a ei plăcere.
Femeia aceasta întruna mă visează,
văd cum lucește privirea între gene,
iar fruntea ei se-nseninează
când trec prin văzul ei alene.
Femeia aceasta mă vrea al ei să fiu
dar nu își regăseste cuvântarea
prin care să-mi șoptească gândul viu
și-n mine să-și găsească desfătarea.
Încă mai risipesc umbre ostenite
pe cărarea sufletului tău
și mai prind stele magice
pe copacul sculptat în pietre
la fiecare orizont.
Nu de alta,
dar de mă rătăcesc
să mai găsesc dumu-napoi.
Mai vărs și stropi de fluturi
pe roua ofilită din florile-ți din păr
și chem ecou din dorul
cu miros de măr.
Ți-am redecorat apusul și răsăritul
și diminețile și ploile din cer,
dar cu toate acestea
încă mai rătăcesc străin stingher
pe cărarea sufletului tău.
