Mă îneacă-n marea ta
cum e plină ea de valuri
toate parcă ar cânta
din croitele ei maluri.

Mă îneacă-n al tău gând
care vine și tot trece
precum se duce curgând
un izvor de apă rece.

Mă scufundă-n sarutări
ori mai calde, ori fierbinți,
cum se scaldă-n roșii zări
păsări, precum negri sfinți.

Potrivește-mă în soapte,
mă rostește ca un dor,
mă pierde, cum după noapte
uitată-i urma viselor.

Ia-mă ca un cald apus
să mă îneci adânc în tine
precum dorul ce-i nespus
s-a tot dus și nu mai vine.

Bate-mi inima-n beție
de sărut și mângâieri
și mă îneacă-n reverie
ca un mâine dintr-un ieri.

Fă din mine al tău ceas
îneacă-mă-n timpul tău,
și din tot ce a rămas
fă un bine dintr-un rău.

Îneacă-mă în a ta lume
cu sâni și păr de mângâiat,
tu tatuează al tău nume
pe gândul meu demult plecat.

Îneacă-te adânc în mine
precum o vinovată faptă
destăinuită este-n fine
într-o caldă spusă șoaptă.