Back to Top

Other worlds

Ecoul ploii

Pe roua amară
a ploii dintr- o seară
am crezut cântul de dor
neştiind că o să mor.
Cum trecea ploaia,
ritmic bătând,
spre norii tăcuţi
din ecou pierdem un gând,
cum de eram aşa ca mine,
o frunză rătăcind în vânt,
şi cum erai aşa ca tine
ecou rece şi vibrând.
Pe ploaia amară,
perdea căzând peste o seară
era o lacrimă curgând
peste gândul meu din gând.

Posted in Texte | Leave a reply

Vai

Pe drum de foc
gândul meu a rătăcit
întrebări, răspunsuri, vise
în van mi s-au risipit.

Vai, atâta vreme pierdută-n rătăciri.

Şi iar trecând o vreme
mi-am căutat uitarea,
şi linişte în gând.

Vai, atâtea gânduri s-au dus ca frunza-n vânt.

M-am regăsit pe mine,
aşa cum aş fi vrut,
dar mai bătrân.

Vai, atât din mine care nu m-am avut.

File de jurnal-Stări

Bătând în umbra înserării, gândul, pasăre obosită, îmi aduce o lacrimă ruginită pe o frunză de toamnă. Sunt aici; oricât de departe aş întinde mâna însetată de suflet, aceleaşi ziduri albe. Ploia foşneşte molatec şi dulce, bate un deget la geam şi pleoapa îmi tresare. Dar nu e ploaia, a căzut de undeva o lacrimă, vine de departe, mesager de rubin dat în schimbul iubirii.
Continue Reading

Posted in Stari, Texte | Leave a reply