La ceas de noapte

Ce placere,
Singur să stai la fereastră
Și s-admiri, ca într-un cântec,
Nesfârșita noapte-albastră.

Peste umbrele tăcute
Să chemi vise de demult
Când erai doar atâtica
Dar credeai că ai crescut.

Las din tămple să mai cadă,
Precum stele căzătoare,
Nesfârșitul șir de gânduri
Din visare în visare.

Uite, s-au culcat vecinii,
Au închis lumina-n tindă,
În întuneric stau la pândă
Prin tufișuri mute, câinii.

Share

Leave a Reply