Dragobește-mă diseară

Dragobește-mă diseară
când la tine o să vin
cu ciocolată amară
și-o sticlă mare de vin.

Pregătește și fă focul
și fă cald să fie-n casă,
tu ca să-ți încerci norocul
fă-te că m-așezi la masă.

Dragobește-mă diseară
și mă-mbie cu sărutul
până simt că mă-nfioară
și stau locului ca mutul.

Pielea ta catifelată
ți-o așează lângă mine,
sânul tău, zvâcnind deodată,
se va simți mult mai bine.

Dragobește-mă diseară
doar în caldă mângâiere,
toarnă-n mine, ca din ceară
toată a ta dulce miere.

Și sărutul mi-l respiră
cu-al său foșnet nesfârșit,
să fim amândoi o spiră
într-un timp nedefinit.

În fierbinte adiere
fă din mine să dispară
tot ce nu este plăcere.
Dragobește-mă diseară!

Share

Te rog, spune-mi

Te rog, spune-mi draga mea
dacă eu-s toamna târzie
iară tu, după cum știu,
primăvara timpurie,
cum pe un covor de nea
trup și suflet împreună
împarți-vom iarna grea?

Dacă eu sunt doar apusul
ce se-ascunde după soare,
iar tu ești chiar răsăritul
dimineții întâmplare,
cum vom mai putea în noapte
în tăceri să-mpărțim șoapte.

Dacă eu sunt doar izvorul
care-adună gust de sete
iară tu ești ca fuiorul
râului ce curge-n plete,
cum vom face ca-n cărare
cursul nostru să se-ndrepte
într-o veșnică urmare?

Dacă tu ești doar prin vise
iară eu amară faptă,
unde este dragostea?
Te rog, spune draga mea…

Share