Pe drum de foc
gândul meu a rătăcit
întrebări, răspunsuri, vise
în van mi s-au risipit.
Vai, atâta vreme pierdută-n rătăciri.
Şi iar trecând o vreme
mi-am căutat uitarea,
şi linişte în gând.
Vai, atâtea gânduri s-au dus ca frunza-n vânt.
M-am regăsit pe mine,
aÅŸa cum aÅŸ fi vrut,
dar mai bătrân.
Vai, atât din mine care nu m-am avut.
Din visare în visare
gândul îmi găsi mirare,
chipul tău de nepătruns
îl găsii
drept în inimă ascuns.
Åži-am ÅŸtiut,
dorul tău de-nsingurare
sufletul cum îl mai doare.
Cad lacrimi reci
pe umbra aleilor triste,
în arşiţa verii am plecat
departe, spre stelele promise.
Am rătăcit, dar în zadar,
pe cerul nopţii tale pustiit
am regăsit doar un surâs amar.
Åži eram singur ÅŸi-n mine iar murea iubirea,
cădeam din vise solitar
şi mă găsi dezamăgirea.
Şi-n vara aia iar am plâns
şi-n umbra vântului fierbinte
m-am risipit ca un hoinar.
Tu de iubire iar ai râs.
Una din cele mai frumoase zone din ţară este cea a Munţilor Apuseni, sunt acolo locuri de o frumuseţe deosebită, locuri care mie mi-au rămas pe suflet, locuri la care tânjesc în clipele de linişte şi oricând m-aş întoarce cu drag.
Aici este ÅŸi PeÅŸtera Vârtop, situată într-un loc care te duce cu gândul la “pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, Cătunul de Piatră. Nu ÅŸtiu cum ar putea textul sau imaginea sa redea frumuseÅ£ea ÅŸi, mai ales, atmosfera acelor locuri.
Bătând în umbra înserării, gândul, pasăre obosită, îmi aduce o lacrimă ruginită pe o frunză de toamnă. Sunt aici; oricât de departe aş întinde mâna însetată de suflet, aceleaşi ziduri albe. Ploia foşneşte molatec şi dulce, bate un deget la geam şi pleoapa îmi tresare. Dar nu e ploaia, a căzut de undeva o lacrimă, vine de departe, mesager de rubin dat în schimbul iubirii.
Continue reading File de jurnal-Stări