25.10.2019
Hai ca vine de pe dealuri
toamna, greu, îngândurată,
și cu mantia de aburi
bate-ncet și surd la poartă.

Pe zăbrelele de lemn
de la casa ruginie
tot curg stropii jucăuși
precum strugurii din vie.

Bat cocosii răgusiți
aripi roșii, când ei cântă,
iarba scurtă din ogradă
are un miros de sfântă.

Trec venind de pe la școală
trei băieți cu căciulițe,
iar în spate dau năvală,
chicotind, două domnițe.

Înspre seara doar apusul,
mângâindu-și lin tăcerea
tot alungă-n zări pierdute
norii galbeni precum mierea.

Vin încet, cu saci pe biclă,
de la țarnă, din livadă,
oameni beți, călcând cu fala,
obosiți și puși pe sfadă.

Cade noaptea buimacită
peste stinsul sat de munte,
umblă luna, rătăcită,
peste dealurile mute.