Back to Top

Other worlds

Author Archives: vimp

Pe Moldoveanu prin Valea Vistei

24-25 martie 2023

Traseu parcurs în condiții de privăvară-iarnă pe Valea Viștei cu cazare la refugiul Izvorul Viștii (sau refugiul Valea Viștei).

Ziua 1: De la bariera până la refugiu – Vistisoara (bariera)-Refugiul Izvorul Vistii pentru innoptat. Distanta 7Km, dif. acumulata 700m, timp 2 ore

Ziua 2: Ref. Izvorul Vistii-Moldoveanu-Vistisoara (bariera): distanta 16Km, dif. acumulata 1200m, timp parcurs (cu tot cu pauze): 11ore
Conditii in care a fost parcurs traseul: de la refugiu in sus zapada acumulata, straturi de zapada tare spre inghet si zapada moale (intra piciorul).

Harta pe Google Maps:

Link direct: hartă

Descărcați de aici cele două porțiuni de traseu:: ziua1 ziua2

Galerie foto:

Melcul meu Și scoica ta

Melcul meu și scoica ta
împreună iar la mare,
stau pe plajă la nudiști
ținând un regim de sare

Stând sub soare arzător,
fericiți pe plaja udă,
melcul nud și scoica nudă
dorm și sforaie cu spor.

Când mai bate vre-o aripă
de-albatros uzat de sare
melcul meu și scoica ta
țuști! se-aruncă brusc în mare.

Dar când valul rece vine
melcul meu se face mic
și-n căldura scoicii tale
tare-ar vrea sa stea un pic.

Posted in Versuri | Tagged , , , | Leave a reply

Nu știu

Eu nu știu dacă-mi este bine
atunci când gândul dinspre tine îmi îndrept
căci simt de parcă tot ceva mă ține
ca o durere seacă prinsă-n piept.
Și nu știu de e zi sau întuneric
când ochiul dinspre tine se apleacă,
căci văd că a plecat ceva feeric
spre partea care n-o să se întoarcă.
Nu știu nici de auzul nu ma-nșeală
când șoapta ta aproape n-o aud,
de parcă-i muzică a păcăleală
cântată-n mintea mea de surd.
Și vai, nu știu de eu pe mine mă petrec,
urmând o cale ce pare că-i bătută,
când simt cum pașii mei pe lângă tine trec
și cum rămâi în urmă ca o statuie mută.
De cad din ceruri înalte valuri reci de ploi
ce rătăcesc văzduhuri pierdute pe vecie,
nu știu de-i zare albastră făcută pentru noi
și sori care să ardă în noi ca o făclie.
De se urnesc din ceruri nostalgice ninsori
ce se așează blânde, ca mantii peste dealuri,
nu știu a mea iubită – buchetele de flori
de-s semne funerare în peisaj cu grauri.

Posted in Versuri | Tagged , | Leave a reply