Încă mai risipesc umbre ostenite
pe cărarea sufletului tău
și mai prind stele magice
pe copacul sculptat în pietre
la fiecare orizont.
Nu de alta,
dar de mă rătăcesc
să mai găsesc dumu-napoi.
Mai vărs și stropi de fluturi
pe roua ofilită din florile-ți din păr
și chem ecou din dorul
cu miros de măr.
Ți-am redecorat apusul și răsăritul
și diminețile și ploile din cer,
dar cu toate acestea
încă mai rătăcesc străin stingher
pe cărarea sufletului tău.
Dacă vrei să-ți fiu aproape
să mă simți ușor cum curg
stinge pleoape peste pleoape,
ținemă-n al tău amurg.
Pune muzica ce-ți place
și în ritmul ei divin,
într-o nesfărșită pace,
soarbe-mă ca roșu vin.
Lasă-ți găndul către mine
trupul dă-l ușor,ușor
și când clipa aia vine
strânge-mă în al tău dor.
Ochii mari ți-i dă pe spate,
buzele fierbinți să-ți fie
fă din mine a ta noapte
tu să-mi fii lumină vie.
Dacă vrei să-ți curg în suflet,
ca o tainică mirare,
fii tu însuți al meu umblet
într-o dulce desfătare.
