Ploile care atârnă de cer
mi-au adus prin taceri iar uitarea
pasul ce risipise umbre gri
cărari în amurgul târziu împleti.
Rămasem să suflu la geam
o boare de nor trecător
pe sticla tablou…
mai trec câteva ganduri
ecouri rătacind mai demult
în copilul prieten cu şanturi
şi ploile care-au trecut.
Ploile care cern mirosuri de toamnă
îmi cântă pe un ceas prafuit
tic-tac, tic-tac, tic-tac,
o zvâcnire într-un colţ de spânceana
pe unde ai umblat tu copile?
