…şi-apoi te trezeşti.
Auzi un alt sunet în vocea ta
şi acela poate nu-l mai recunoşti.
Doi miri rătăciţi prin vântul ploii
bat cu degetele – ramuri de toamnă
în fereastra ta ruginită de praf,
implorând bacşis pentru lăutarii săraci.
… şi-apoi te trezeşti.
Întorci ghionturi în pernă
gândind s-adormi să nu mai ştii fereastra,
gândul te-ntreabă fugar în uitare
de unde ai plecat şi cine-s mirii
şi de ce preotul acela cu patrafir sculptat în tăciune
a plecat mai devreme din tabloul bunicii.
