Una din cele mai frumoase zone din ţară este cea a Munţilor Apuseni, sunt acolo locuri de o frumuseţe deosebită, locuri care mie mi-au rămas pe suflet, locuri la care tânjesc în clipele de linişte şi oricând m-aş întoarce cu drag.
Aici este ÅŸi PeÅŸtera Vârtop, situată într-un loc care te duce cu gândul la “pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, Cătunul de Piatră. Nu ÅŸtiu cum ar putea textul sau imaginea sa redea frumuseÅ£ea ÅŸi, mai ales, atmosfera acelor locuri.
Din visare în visare
gândul îmi găsi mirare,
chipul tău de nepătruns
îl găsii
drept în inimă ascuns.
Åži-am ÅŸtiut,
dorul tău de-nsingurare
sufletul cum îl mai doare.
Pe drum de foc
gândul meu a rătăcit
întrebări, răspunsuri, vise
în van mi s-au risipit.
Vai, atâta vreme pierdută-n rătăciri.
Şi iar trecând o vreme
mi-am căutat uitarea,
şi linişte în gând.
Vai, atâtea gânduri s-au dus ca frunza-n vânt.
M-am regăsit pe mine,
aÅŸa cum aÅŸ fi vrut,
dar mai bătrân.
Vai, atât din mine care nu m-am avut.
Bătând în umbra înserării, gândul, pasăre obosită, îmi aduce o lacrimă ruginită pe o frunză de toamnă. Sunt aici; oricât de departe aş întinde mâna însetată de suflet, aceleaşi ziduri albe. Ploia foşneşte molatec şi dulce, bate un deget la geam şi pleoapa îmi tresare. Dar nu e ploaia, a căzut de undeva o lacrimă, vine de departe, mesager de rubin dat în schimbul iubirii.
Continue Reading
