Ceas târziu

File de jurnal (mai vechi)

Noaptea mută, putrezind a toamnă, m-a lăsat din nou în regăsiri dulci a unor vagi ecouri alegorice. O parte din mine este umbră iar cealaltă îngână un cântec trist al aşteptării şi fior de teamă.
Dacă ar fi un ceas să ticăie poate altfel secunda ar trece şi timpul nu ar mai lăsa umbre deşarte risipite în gânduri ce trec şi se uită pentru a nu şti că-mi aduc aminte. Dar aici e tablou pictat de mai demult de o mână fragilă ce nu a risipit culoare peste culoare, lasând contururi fixe şi prinse în detalii stridente. Îmi ţipă o umbră peste margini şi atunci ating cu un gest nefiresc un timp care e acelaşi de acum, dar cu o altă imagine de parfum persistent îmbracându-mi mirosul.
Mai las să crească o lumină în adânc, pentru a prelungi culoarea ştearsă a unei umbre în care mă topesc ca o ploaie trecătoare de vară, ca apoi să las ecoul rece, ninsoare peste gândul meu. În colţul de suflet nepătruns îmi urlă un câine de durerea singurătăţii – s-a prelins o lună plină peste o umbră în doi.
Rămân mai departe privind în tablou, o bătaie de aripă mă trezeşte din uitare. Mă uit mai departe, privesc în afară. În faţă un chip mă priveşte fix şi atunci nu mai ştiu unde e tabloul : înăuntru sau afară.

FacebookTwitterGoogle+MySpaceLinkedInShare

Despre iubire

Despre iubire aș putea să spun ce nu s-a spus,
nici vers, nici căntec
ce destrama cândva ideea
și lăsa într-o visare
mult iubita mea, femeia.

Despre iubire cântatau multi ce nu știau,
de dragul rimelor mărunte
împleticite-n moi acorduri
ce harpe sunete dulci îşi revarsau…

Despre iubire, într-o noapte
printre soptiri şoptite-n soapte
am învațat o poezie
despre dragostea târzie
în care împletite-n flori
sentimente şi fiori…

FacebookTwitterGoogle+MySpaceLinkedInShare

În grădina noastră

in gradina

În grădina noastră verde
Cu pisici și cu căței
unde mai odinioară
se jucau doi baieței
a rămas doar iarba’naltă
și copacii triști și goi
așteptând să se întorcă
baiețeii amândoi.

Iar cațelul este trist
și în pragul casei zace
căci acum n-are cu cine
sărăcuțu să se joace.

Poate vine iarăși vara
poate toamna de-ar veni
să se umple iarăși curtea
de glas dulce de copii.

Astazi prieteni vin la noi
gârboviți și câte doi
povestim și spunem glume
răsfoind mai vechi albume.

Și, când vantul, ca o geană
mai deschide câte-o poartă
tresărim cumva cu toții
și oftăm parcă deodată.

Așteptăm și noi bătrânii
și pisicile și câinii
ca din lumea depărtată
vreun copil să ni se-ntoarcă

FacebookTwitterGoogle+MySpaceLinkedInShare

La ceas de noapte

Ce placere,
Singur să stai la fereastră
Și s-admiri, ca într-un cântec,
Nesfârșita noapte-albastră.

Peste umbrele tăcute
Să chemi vise de demult
Când erai doar atâtica
Dar credeai că ai crescut.

Las din tămple să mai cadă,
Precum stele căzătoare,
Nesfârșitul șir de gânduri
Din visare în visare.

Uite, s-au culcat vecinii,
Au închis lumina-n tindă,
În întuneric stau la pândă
Prin tufișuri mute, câinii.

FacebookTwitterGoogle+MySpaceLinkedInShare

Nostalgia

Nostalgia când mă prinde
Întorc dorul înapoi
Și-mi aduc aminte, doamnă,
Eram unul, și nu doi.

Prin marama vremii scurse
Pozele cu zambet larg
Ma îndeamnă câteodată
Să ies să te-aștept în prag.

Dar s-a scurs atâta vreme
Și sărutul l-am uitat…
Ai uitat și tu de mine
Nici un semn nu ai mai dat.

Lasă luna să framânte
Căte nostalgii mai poate
Și de dragul vremii scurse
Vin` la mine astă noapte.

FacebookTwitterGoogle+MySpaceLinkedInShare