VIMp’s Photo Blog

Bătând în umbra înserării, gândul, pasăre obosită, îmi aduce o lacrimă ruginită pe o frunză de toamnă. Sunt aici; oricât de departe aş întinde mâna însetată de suflet, aceleaşi ziduri albe. Ploia foşneşte molatec şi dulce, bate un deget la geam şi pleoapa îmi tresare. Dar nu e ploaia, a căzut de undeva o lacrimă, vine de departe, mesager de rubin dat în schimbul iubirii.
Read the rest of this entry »

Noaptea mută, putrezind a toamnă, m-a lăsat din nou în regăsiri dulci a unor vagi ecouri alegorice. O parte din mine este umbră iar cealaltă îngână un cântec trist al aşteptării şi fior de teamă.
Dacă ar fi un ceas să ticăie poate altfel secunda ar trece şi timpul nu ar mai lăsa umbre deşarte risipite în gânduri ce trec şi se uită pentru a nu şti că-mi aduc aminte. Read the rest of this entry »